Ecranele nu doar strălucesc. Sunt antrenați. Chiar dacă ne „odihnim”, corpul nu se oprește. Ochii continuă să se miște. Creierul procesează imaginile. Sistemul intern citește fiecare impuls, fiecare mișcare, fiecare cuvânt. Și toate acestea continuă chiar și atunci când suntem deja întinși în pat. Corpul doarme – dar zgomotul de fundal continuă să funcționeze.
Dar dacă îți închizi ecranele cu cel puțin o oră înainte de culcare, totul se schimbă. Privirea obosește în mod natural. Respirația devine mai profundă. Corpul începe să se asculte pe sine, nu pe fluxul extern. Iar dimineața, nu este nevoie să „intri în formă” pentru o lungă perioadă de timp, să te lupți cu greutatea în corp sau greutatea în cap. Pentru că noaptea a fost cu adevărat noapte. Fără tensiunea care ridica imperceptibil fundalul din interior.
